Mircea Badea si fotografia

Scandal mare pe internetul romanesc la care eu am ajuns cu aproape o saptamana intarziere. Faptele sunt urmatoarele: se pare ca Mircea Badea, unul de pe la Antena 3, are o emisiune in care prezinta poze cu diverse lucruri haioase din Romania. Aceste fotografii sfarsesc undeva si pe un site al emisiunii pe internet. Una dintre poze a fost insa revendicata de cea care a facut-o si a cerut sa fie scoasa de pe site. Beleaua cea mai mare este ca fotografia respectiva a fost inclusa si intr-un promo al emisiuni. Tipa respectiva a cerut in zadar sa fie ascultata prin mailuri si pe forumul Antena 3. In cele din urma si-a angajat un avocat si in urma unui fax trimis de acesta fotografia a fost scoasa de peste tot. Ce nu inteleg este reactia acestui Mircea Badea care se crede mare vedeta de televiziune si a trecut la amenintari de ultima speta, jenant:
http://video.google.com/videoplay?docid=7352684681366796597&sourceid=docidfeed&hl=en

Oricum comunitatea fotografilordin Romania a facut taraboi mare:
http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=184949&st=0
http://www.diginews.ro/forum/index.php?showtopic=734
http://www.fototarget.ro/forum/showthread.php?p=40563#post40563

Science vs Religion

Pe la inceputul lunii noiembrie s-a desfasurat o conferinta interesanta pe tema science vs religion la Salk Institute in California. Se pare ca au fost invitati mai mult oameni de stiinta implicati in popularizarea stiintei si cativa reprezentati ai partii religioase. Inregistrarea conferintei e disponibila gratis pe net:
http://beyondbelief2006.org/Watch/
Pentru o mai comoda vizualizare se pot salva fisierele video pe computer.

Update link:
http://thesciencenetwork.org/BeyondBelief/watch/

Fara speranta

In ultimul sondaj de opinie CURS la nivelul insitutiilor din Romania cea mai credibila este biserica cu 86%. Nu stiu cum a fost facut sondajul, dar clar ca nu exista nici o urma de speranta. Nivelul educatiei este atat de scazut incat chiar si printre fostii mei colegi de la medicina sunt foarte multi care au o parere pozitiva despre religie. Si cand ma gandesc ca ma enervez pe americani pentru asta, insa dupa wikipedia in Wisconsin 14 % din populatie se declara non-religiosi. Din pacate in America sunt mult mai multi extremisti religiosi.
Se pare ca revista Science a declansat o ofensiva puternica pentru sustinerea stiintei impotriva religie. Dupa ce cel important progres al anului 2005 a fost considerat cel facut in domeniul evolutiei intre altele prin secventierea genomului cimpanzeului ( aici articolul si prezentarea video aici), ultimul numar ataca problema utilizarii evolutiei in medicina, un link indirect aici.

Hannibal Lecter si realitatea

O stire care mi-a adus aminte de seria de filme in care Hannibal Lecter era personaj principal:
http://www.libertatea.ro/index.php?section=articole&screen=arhiva&sid=146935
http://www.averea.ro/display.php?data=2006-02-22&id=104

Examene

Primul an de doctorat este intr-un fel frustrant prin numarul mare de examene pe care le dau. In primul semestru am avut curs de Biochimie in fiecare zi cate 2 ore si examen la 2 saptamani, semestrul asta am curs de Cell Biology (2 zile/saptamana) si Neuroscience (2-3 zile/saptamana, curs comun cu studentii la medicina). Examene o sa am in total 9 (4+5), insa deja am dat 3, din care unul chiar azi. La Neuroscience examenele sunt grila, insa la Cell Biology sunt subiecte scrise (asa cum au fost si la Biochimie de altfel). Aceste subiecte scrise insa au farmec aparte, sa nu va inchipuiti ca sunt ca in Romania. Este un exercitiu de creativitate. Azi de exemplu un subiect la examen a fost cu Shrek si Printesa Fiona care se decid sa aiba un copil dar se tem sa nu fie vreo problema cu el. In cele din urma, dupa discutii cu magarul se decid sa aiba acest copil si astfel au o fata care ziua este om si noaptea ogre. Toata lumea incepe sa se intrebe ce sa faca sa schimbe aceasta situatie, mama regina apeleaza la tot felul de vrajitoare sa desfaca blestemul si in cele din urma apeleaza la facultatea noastra. Seful nostru (PI-ul) aflat intr-o situatie dificila cu granturile care se obtin din ce in ce mai greu isi da seama ca este o oportunitate financiara aceasta cerere si ne da noua cazul. La examen ni se dadeau o serie de rezultate preliminare de la diferite experimente si ni se cerea sa le interpretam si sa concepem noi alt experiment care sa solutioneze problema. Toata problema noastra se invartea in jurul faptului ca fata avea pielea de culoare verde noaptea si ziua de culoare alba. Din tot ce aveam reiesea ca exista niste probleme in traslatia mRNA-ului pentru diversi pigmenti (dar astea sunt detalii tehnice).
Asta mi-a adus aminte de un alt examen la Biochimie unde ni se spunea intr-o intrebare ca a fost descoperit un nou organism care are un metabolism glucidic particular si ni se dadeau o serie de reactie culese de prin cicluri celulare. Ni se cerea sa punem toti cofactorii acelor reactii si sa spunem daca acel ciclu produce sau nu energie. Era ceva incredibil, o intrebare foarte complexa de sinteza. Chestiile astea cu organisme virtuale apar foarte des in intrebari, dar cazul respectiv era foarte interesant.
Intrebarile pentru examen vin pe foi xeroxate, fiecare are caietul propriu de examen si sunt spatii dupa fiecare intrebare pentru raspuns. Testul de azi a avut 20 de pagini (cu tot cu spatiile pentru raspuns) si a fost conceput pentru 3 ore jumatate, dar vazand cat e de scris ne-au prelungit timpul la 4 ore jumatate. Eu nu am stat decat 3 ore jumatate pentru ca aveam alt curs pe urma. Si felul in care se da examenul este interesant. Mergem in sala, ne asezam cum vrem noi, pastrand o distanta rezonabila intre noi si apoi vine directorul cursului ne imparte caietele de examen si pleaca. Din cand in cand mai trec cei care au tinut cursurile si au facut subiectele sa vada daca exista nelamuriri (la un examen de obicei se aduna cursuri tinute de mai multi oameni). Examenul in sine e destul de relaxat, adica se poate iesi pana la toaleta , au pe tabla scris M si F si fiecare cand iese pune o linie in dreptul sexului iar cand se intoarce o sterge. Asta e in ideea ca sa nu fie la toaleta doi oameni de acelasi sex in acelasi timp. Oricum nimeni nu vorbeste sau copiaza in timpul examenului, totul este impecabil.
Interactiile cu cei care tin cursurile sunt iarasi o chestie interesanta, aproape fiecare curs incepe cu o prezentare a celui care-l tine in care isi da adresa de email, numarul de telefon de la facultate si invita pe oricine are nelamuriri sa foloseasca aceste metode de contact sau sa vina la biroul lui si sa intrebe. Nu stiu insa cat de solicitati sunt. Vad ca altii pe la alte scoli se plang de unele probleme aparute:
http://scienceblogs.com/pharyngula/2006/02/my_only_problem_with_email_is.php

Darwin Day

Ieri pe 12 februarie a fost celebrata ziua lui Charles Darwin (12 Februarie 1809 - 19 Aprilie 1882). Eu il apreciez cel mai mult ca a avut curajul sa propuna aceasta teorie revolutionara intr-o perioada in care probabil religia era mai mult decat glorioasa. Chiar in zilele noastre pentru foarte multa lume evolutia pare o chestie imposibila.
Ma bucura insa ca in ultimul timp vad o oarecare intetire a eforturilor comunitatii stiintifice de a facilita accesul la cunoastere si de a promova teoria evolutiei. Se numeste teorie pentru ca este o creatie stiintifica si este departe de a fi atat de imperfecta cum le place unora sa creada cand aud cuvantul teorie. Daca lor li se pare ca aceasta teorie a evolutiei este imperfecta, atunci inseamna ca nu au judecat cu aceeasi unitate de masura teoria creatiei. Cel putin aici in America sunt o gramada de organizatii si de o parte si de alta. Insa inca nu am auzit de un proces impotriva bisericii, cum este un exemplu recent din Italia:
Judge Tosses Case of Atheist Vs. Priest
Internetul ofera de asemenea destul surse de informare de la blog-uri (Pharyngula blog), la forumuri (Internet Infidels Discussion Forum) si pana la reviste stiintifice care sunt gratuite (PLOS Journals).
Si mai sunt bineinteles si documentarele TV, cele mai misto care le-am vazut in domeniul stiintific au fost cele de la PBS si Nova. In domeniul contestarii religiei insa englezii cu al lor Channel 4 sunt campioni. Am vazut 2 documentare foarte bune facute de ei: Who wrote the bible(Cine a scris biblia) si The root of all evil (Radacina tuturor relelor). Autorul ultimului documentar este un favorit al meu, Richard Dawkins, profesor la Oxford. La inceput acest ultim documentar nu prea mi-a placut, adica felul in care Richard Dawkins s-a dus sa stea de vorba cu diversi extremisti religiosi crestini, evrei, musulmani mi s-a parut oarecum contraproductiv, insa pe urma stand si gandindu-ma la cele spuse imi dau seama ca totusi a reusit sa traga niste concluzii adevarate. In zilele noastre extremismul religios capata aspecte din ce in ce mai agresive, cam in toate religiile. Un exemplu ar fi islamistii care manipulati din diverse interese ataca libertatea de exprimare occidentala (cazul acelor caricaturi).Alt lucru care imi place la Dawkins este ca priveste religia ca un virus (echivalentul celor informatici). Asa o vad si eu, pai in primul rand se propaga ca un virus si cu cat afecteaza mai devreme sistemele susceptibile (oameni) cu atat e mai grav. Acesti oameni se ocupa numai cu citirea bibliei, coranului sau a altor cateva invataturi si fac asta ciclic, nemaifiind deschisi la acumulare de noi informatii. Astfel mintea lor intra intr-un circuit repetitiv din care nu mai poate iesi. Din cand in cand probabil in acest intuneric total in care se invart apar erori, mici scantei, pe care le interpreteaza ca mari descoperiri intelectuale (echivalentul unor explozii solare). Sistemele astea virusate au si niste mecanisme de protectie, atunci cand le spui ca gresesc indura ele ce indura pana la o anumita limita si apoi devin violente. Adica cum, ele si-au irosit degeaba viata pana acum, nu se poate . Si uite asa incep sa dea in cap la unii si la altii in numele preamaritului lor zeu. Am vazut odata un documentar cu Himalaya in care aratau o scoala islamica de prin Pakistan sau Afganistan. Erau acolo copilasi de 7-10 anisori care invatau coranul. Si il invatau cuvant cu cuvant, ei fara sa stie araba in care era scrisa cartea. Plus si simplu memorau tot si asta faceau zilnic. Ce speranta sa mai existe pentru ei. Si nici cu crestinii nu imi e rusine, sunt atatia fanatici cu diverse secte care ar lupta pana in panzele albe pentru ideile lor aberante.

TV-ul la americani

Azi am deschis si eu pentru prima data televizorul dupa 3 saptamani (atunci au fost in vizita Alin si Laura si l-au deschis ei) ca sa ma uit la partidele de tenis din cupa Davis USA-Romania. Am cautat pe toate cele probabil peste 100 de canale pe care le am si nimic. De plictiseala am incercat sa vad ce se poate vedea altceva. Dezamagire totala, dupa 5 minute l-am inchis. Noroc ca nu platesc decat 6$ pe luna, bani care reprezinta chiria receiverului. Avem conexiunea de la o firma de cablu care isi trimite tot pachetul lor de programe prin satelit si noi avem antena pe casa. Sunt si in Romania cateva firme de genul asta.
Pana la urma am sfarsit uitandu-ma la tenis pe net, de fapt doar la scorul in timp real pe site-ul cupei davis si comentand pe forumurile romanesti la fel in timp real evolutia scorului. M-am bucurat ca a castigat Pavel, prea erau aroganti americanii inainte de meci. Pana la urma ziua s-a sfarsit la egalitate dupa ce a pierdut Hanescu. Un singur post, am vazut pe net ulterior, transmitea meciurile si ala are o acoperire varza (Wisconsin nu exista pentru ei):
http://www.thetennischannel.com/getttc/
Nu am cautat sa vad daca Olimpiada de Iarna o transmite vreun post mai decent, cu toate ca la diferenta de ora intre mine si Italia tot nu o sa prind mare lucru.

Mail-in rebate

Mail-in rebate este un sistem dubios de reduceri a carui explicatie o gasiti pana si in wikipedia aici.
Pentru functionare un exemplu este cazul meu cand mi-am luat laptop. Am platit pe el 1200$+60$ taxe in conditiile in care pretul afisat era 1200$ - 200$ mail-in rebate. Cand cumperi in acest sistem de mai-in rebate iti dau un formular, pe care il gasesti de download si pe net pe site-ul firmei si pe urma ai un termen limita de trimis formularul completat prin posta la o anumita adresa. Termenul acesta limita este variabil de la o luna pana la cateva luni. Pentru laptopul meu a fost o luna, apoi pe langa formularul completat trebuie sa trimiti alte chestii, mereu trebuie sa decupezi codul de bare de pe cutia produsului si sa trimiti o copie xerox a chitantei de cumparare. Eram atat de uimit de chestia asta (mi-am luat laptop la o luna dupa ce am ajuns aici) incat am inceput sa intreb pe toata lumea cum functioneaza sistemul, americanii pareau optimisti ca o sa imi primesc banii repede, strainii veniti in America ma sfatuiau sa evit sistemul. L-am intrebat si pe vanzatorul de la magazinul de computere cum i-a dus capul sa faca un sistem ca asta. Raspunsul lui a fost ca de fapt computerul meu costa probabil sub 1200$ atunci cand il cumpara firma lor (eu ma indoiesc ca e asa) si ca ei fac reducerea asta si aparent ies in pierdere ca sa atraga clientii. In realitate zicea el multi uita sa completeze formularul, sa xeroxeze diferite chitante si trece luna in care puteau sa faca asta si adio mail in rebate. La vremea aia eram atat de disperat (pe atunci imi mai ramasesera 200$ de trait o luna) incat in saptamana urmatoare am si trimis totul. Pe urma majoritatea firmelor au un sistem online prin care poti sa iti urmaresti cererea de rebate si sa vezi daca totul este OK. De obicei intra in sistemul asta online dupa vreo 2 saptamani de la expediere. In total ei zic ca dureaza cam 6-8 saptamani poate si mai mult pana primesti banii de la ei. Acesti bani vin sub forma unui cec pe numele tau pe care poti sa il incasezi la orice banca cu un act de identitate. La mine cu laptopul toata afacera a durat vreo 6 saptamani si am fost in extaz cand mi-am vazut banii inapoi.
Uneori sistemul poate deveni atat de incalcit si suma atat de mica incat sa abandonezi. De exemplu, tot atunci mi-am luat si un rucsac pentru laptop care avea mai-in rebate 10$. Am completat si trimis totul, ca sa vad apoi online ca nu am trimis codul de bare care trebuie. Avea 2 coduri de bare indentice pe 2 etichete diferite si se pare ca am trimis eticheta gresita. Mi-au trimis si scrisoare acasa cu aceasta informatie dupa vreo 7 saptamani din momentul in care am trimis eu. M-am lasat pagubas.
Mi-am adus aminte de mail-in rebate acum pentru ca astept sa imi vina 30$ de la telefonul mobil. Pentru asta chiar s-a intrecut orice masura cu timpul. L-am cumparat pe la inceputul lui octombrie (5 sau 6 oct.), mi-a fost o lene teribila si am trimis cererea de rebate pe 16 decembrie (aveam termen limita 31 ianuarie), ei zic ca au primit-o pe 13 ianuarie si ca data estimata sa imi trimita cecul este 16 martie. Probabil ca o sa imi iau si eu banii pe la inceputul lui aprilie, adica la 6 luni de cand i-am dat.
Sunt tot felul de avantaje pentru vanzator cu sistemul asta: poti uita sa trimiti cererea pana la data limita, poti uita sa incasezi cecul (pentru ca si asta are o limita de valabilitate), firma are banii tai la dispozitie o perioada de cateva luni, toate taxele se calculeaza la pretul fara reducere, cica unii refuza sa iti mai primeasca produsul inapoi (la americani e o moda cu asta) daca ai decupat codul de bare de pe ambalaj si pe deasupra mai colectioneaza si date despre tine pe care trebuie sa le scrii pe cererea de rebate.
Ce imi place la americani cu cumparaturile de electronice este ca nu au un certificat de garantie, primesti chitanta si asta e suficienta. Daca ti se strica te adresezi direct servicului firmei producatoare.

Gastele salbatice

In ultimele saptamani m-am putut bucura de vreme calda dupa standardele de aici, adica in jur de 1-5 grade Celsius. Si ca bonus am primit si incantarea de a vedea gaste salbatice extrem de des. Aceste gaste sunt gaste salbatice canadiene care mi s-a spus ca vin iarna din Canada si se opresc acolo unde vremea permite pamantului sa fie dezghetat si gasesc iarba de pascut. Ce ma mira pe mine la animalele si pasarile de pe aici este ca nu prea au nici o frica fata de oameni, adica treceam la vreo 5 metri de gastele astea si nici nu se sinchiseau. Gazonul facultatii care este inca destul de verde si arata impecabil constituie o atractie pentru ele, dar am mai vazut si in alte locuri. Poze cu ele ati vazut din Chicago, sunt in linkul de mai sus de la wikipedia si mai sunt aici:1, 2, 3 (fotograful din ultimul link are si alte galerii cu animale diverse aici). Gastele se pare ca sunt apreciate si de localnici, in drumul meu spre supermarket trec pe lanaga o casa care are vreo 3 gaste, din portelan cred, plantate in gradina. Sunt foarte bine realizate, prima impresie e ca sunt vii.
De vreo 2 zile insa temperaturile au scazut la vreo -3-4 grade Celsius si cred ca si gastele au plecat mai la sud un pic. Si oricum si gazoanele au inceput sa mai paleasca, alea de prin cartier sunt vestede de tot. Am fost foarte uimit sa le vad rezistand cu o oarecare verdeata pana la finalul lui ianuarie, mai ales dupa gerurile alea teribile de inceput de decembrie.
Oricum cu frigul asta si cu solul inghetat ma pot bucura ca pot merge pe oriunde fara sa ma murdaresc. Aveam si eu o scurtatura catre facultate prin care economiseam vreo 3 minute si acolo s-au gasit sa faca o parcare. Cu ocazia asta au facut varza si zona de verdeata din jur si trebuie sa merg vreo 7-8 metri printr-o zona de pamant afanat care va deveni gazon la vara. Au astia o metoda interesanta de a pune gazonul: pamantul este afanat, nu stiu daca aduc un pamant special sau oricare e bun, pe urma peste el pun o plasa de plastic cu ochiuri medii ca marime si apoi peste sunt niste paie. Cand e vreme calda si pamantul mai mocirlos, eu si colegii mei studenti cautam sa pasim acolo unde paiele astea sunt adunate mai multe la un loc sa nu ne afundam in namol. Imi place mult la americani ca nu se supara nimeni ca mergi prin locuri amenajate sau in cazul nostru mai putin amenajate. De abia astept vara sa facem carare pe gazon.

Presa din Romania

Parerea mea despre presa din Romania este extrem de proasta. Citesc atatea inexactitati, unele atat de evidente ca ma mir cat de perseverent sunt a citi aceste ziare. Probabil sunt impins de dorinta de a fi la curent cu ce se intampla in Romania si sunt ademenit pentru ca sunt gratuite pe net. Din cand ma mai apuc si mai dau si mail autorilor sau imi scriu opinia pe site-ul lor daca e posibil acest lucru. Astazi am primit pentru ptima data reply la un comentariu. Am scris referitor la un articol din Evenimetul Zilei de pe 28 ianuarie: Oamenii lui Gigi Becali si matusa Tamara. In decurs de 6 randuri un anume domn Apostol a murit o data de cancer si o data din infarct. Cum nu putea sa moara din punct de vedere medical decat intr-unul din cele 2 moduri le-am scris urmatoarele:
Stimate domni,

Cum puteti sa scrieti articole cu greseli asa de evidente. Sa va dau 2 citate
„Apostol” a murit de cancer in urma cu cativa ani."Florian Apostol, care a murit in iunie 2001 in urma
unui infarct..." Aici e vorba de viata unui om care s-a sfarsit fie intr-un mod fie in altul. Mai cititi din cand in gand si ziare serioase occidentale (favoritul meu e New York Times pe care il citesc zilnic). Poate asa invatati sa scrieti un articol. Nici nu merita sa iau in considerare restul informatiei pe care ati prezentat-o pentru ca nu am
incredere.

Numai bine

Astazi 7 februarie am primit raspuns la acest mail in care mi se spune ca au aflat ca a murit de infarct de la sotia sa, iar alta sursa le-a spus ca a murit de cancer. Cum nu puteau sa stabileasca daca sursa lor minte au pus si varianta aceasta (foarte inteligenta ideee!!!!). Acum au stabilit insa ca sotia avea dreptate. Mail-ul se sfarseste cu ideeea ca pana la urma important este ca au putut stabili adevarul. Ca sa nu mai zic ca nici sexul redactorului nu prea poate fi stabilit. In articol il cheama Catalin Bulat, iar la senderul de la mail o cheama Catalina Bulat.
Jalnic!

Dinner

Dinner adica cina este la americani principala masa a zilei. La ei pranzul se serveste fie la restaurant, fie isi iau ceva la pachet la servici. La mine la facultate merg la cafetarie (un fel de cantina cu autoservire) fie isi iau macarea de acasa la caserola si o incalzesc la cuptorul cu microunde. Spre deosebire de pranz cina se serveste acasa de obicei impreuna cu familia si asta se intampla undeva in jur de 6 seara. Pe urma nu stiu cum se descurca pana se culca, dar ei zic ca nu mai mananca mare lucru. Cina poate sa cuprinda mai multe feluri de mancare printre care si supa.
Saptamana trecuta am iesit in oras de 2 ori seara, o data cu americani, o data cu europeni. Cu americanii, ma rog aici am inclus-o si pe Christine (frantuzoaica), am fost la Applebee's care este un fel de retea nationala de restaurante , adica o chestie ieftina. Aici mi-am luat un fel de salata cu piept de pui prajit si salata verde cu smantana si alte sosuri. O portie mare a fost 8.5 dolari si a fost mai mult decat suficient, cu bacsisul de un pic peste 15% cat e regula am ajuns la 10 dolari. Ce imi place la restaurante aici e ca apa e gratis si o comanda oamenii intr-o fericire. Bineinteles ca apa asta e de la robinet si vine intr-un pahar plin jumatate cu cuburi de gheata (m-au innebunit astia cu gheata).
Sambata seara am iesit cu Patrick, romanul meu de aici, si cu 2 colegi de ai lui un grec (care este si seful lui in laborator) si un austriac. Grecul era pe sistem european si la el cina nu era masa principala, dar tot ne-am destrabalat, mai ales ca a facut el cinste. Am fost la Bierstube, o chestie care se voia cu specific german in Germantown, o localitate langa Milwaukee. Adevarul este ca aveau o lista cu zeci de beri germane din care eu am baut una fara alcool. Iar de mancat am mancat numai chestii dubioase: un fel de rondele de ceapa pane, cartofi in coaja copti cu branza pe ei taiati pe lungime (cam un sfert de cartof bucata), ardei verzi lunguieti si subtiri pane (ziceai ca sunt din aia iuti, dar nu erau) si umpluti cu un fel de smantana. Toate astea aveau fiecare cate un sos in niste cupe unde intingeai cu bucatile respective. Chestia asta cu sosuri e la mare pret aici, adica in supermarket vezi o gramada de sosuri din astea ca sa mananci cu chipsuri sau mai stiu eu ce. Pe langa asta a mai luat si aripi de pui facute cu sos direct pe ele. Toate felurile astea de mancare erau considerate appetizers (adica aperitive). M-am distrat mai bine cu ei, avand in vedere ca erau toti europeni si doctori pe deasupra. Grecul ne-a descris cum decurge o zi de lucru in Grecia, pe la 9 se duc la slujba, pe la 3 pleaca, vin acasa mananca de pranz serios, apoi se culca si se trezesc pe seara pe la 7 cand isi fac o cafea ca sa fie in forma si pleaca sa se distreze pana tarziu in noapte.
Alta chestie legata de restaurante care mi se pare interesanta este cand platesti cu cardul. Iti aduce nota de plata si daca vrei sa platesti cu cardul atunci dai cardul, pleaca cu el, il scaneaza si vin inapoi cu chitanta. Pe respectiva chitanta scrie din nou cat ai consumat si imediat sub asta e un spatiu pentru tip (bacsis). Aici fiecare trece cat vrea (normal e in jur de 15%), iar sub are un spatiu liber pentru a face totalul pe care il treci acolo si apoi semnzi. L-am intrebat pe Nick, amicul lui Chritine, daca cumva gresesti adunarea la bacsis + consumatie si el era de parere ca o sa iti ia probabil de pe card suma pe care o treci acolo la total si bacsisul o sa fie diferenta pana la consumatie. Chitanta semnata o lasi acolo si pleci.

Milwaukee

Pana acum nu prea m-am laudat cu orasul meu, ba chiar probabil ca am gasit destule motive sa il critic. Insa se gaseste cate ceva de facut sau de vizitat.
Una din atractii este muzeul de arta a carui arhitectura o semneaza Santiago Calatrava. Aveti aici cateva poze artistice facute de Tim Holte, un talentat fotograf local: Milwaukee Art Museum
De asemenea mai am cateva poze facute de mine si Alin aici (view album as guest)
Zgaraie nori nu prea sunt, cea mai inalta cladire cred care vreo 40 de etaje. Atmosfera este de oras mai mic (in jur de 600 000 locuitori) tipic american, adica pe strada vezi putina lume mergand. Activitati artistice si sportive se desfasoara regulat. Au fost in concert U2, Sheryl Crow, vor fi Oasis, Coldplay, asta din cate am imi aduc aminte si am vazut intamplator pentru ca inca nu am capatat un interes sa merg la concerte. Vara exista in fiecare joi seara concert Jazz in the Park. Este o zona din centrul orasului cu un mic parculet unde se canta jazz, asta in timp ce oamenii stau intinsi pe iarba sau la mese pliante si mananca si mai ales beau diferite tipuri de bere. Exista o apreciere deosebita fata de bere in zona. Sunt kituri de facut bere acasa pe care unii si le cumpara sa isi faca berea exact cum isi doresc. Ca fabrici mari de bere a mai ramas numai Miller. Face parte din grupul SABMiller format prin unirea South African Breweries cu Miller Brewing. Acest grup este al doilea grup producator de bere din lume si are in componenta sa si Ursus din Romania. Pe primul loc in lume ca vanzari de bere se situeaza grupul InBev care detine printre altele si marcile Bergenbier, Skol, Beck's, Stella Artois si Budweiser.
Muzica classica si teatrul sunt si ele reprezentate din plin in Milwaukee, orasul avand opera (Florentine Opera), balet (Milwaukee Ballet), cateva sali de concerte si cateva teatre. Eu personal nu am ajuns la asemenea evenimente in primul rand din lipsa banilor, iar la teatru de exemplu ma tem ca nu o sa inteleg toate poantele americane subtile.
Echipe sportive sunt Milwaukee Brewers de baseball in MLB, Milwaukee Bucks de baschet in NBA, Milwaukee Admirals de hockey care insa nu joaca in NHL, ci in alta liga AHL cumva inferioara NHL. Pe langa astea mai exista si o echipa de fotbal american profesionista ce joaca in NFL, dar care e gazduita de Green Bay, localitate aflata la peste 100 de mile in nord, tot in Wisconsin. Mai au si echipe de fotbal european (soccer) atat in sala cat si in aer liber (outdoor), care insa nu sunt asa de populare ca celelalte.
Ca universitati Milwaukee are Marquette University cu vreo 10 000 studenti graduate si undergraduate si University of Wisconsin-Milwaukee cu vreo 28 000 de studenti. Astea sunt cele mai importante, mai sunt si altele mai mici cum e Medical College of Wisconsin (MCW) unde ma aflu si eu. MCW are 200 de studenti la medicina pe an in fiecare din cei 4 ani si pe langa asta mai suntem cateva sute de graduate studenti asa ca nu are foarte multi studenti per total. MCW a fost parte din Marquette University pana s-au separat in anul 1967.
Ar mai fi multe de spus despre Milwaukee dar poate mai dedic un episod in viitor.

Educatia, America si Anglia

In ultima cuvantare anuala catre tara (State of Union), acum cateva zile, presedintele Bush a anuntat ca v-a dubla bugetul pentru urmatorii 10 ani pentru National Science Foundation, the Department of Energy's Office of Science, si the Department of Commerce's National Institute of Standards and Technology. Valoarea totala a cresterii pentru 10 ani este de 50 miliarde de dolari. Totodata a propus sa se pregateasca 70 000 de profesori care sa predea in liceu stiinta avansata si matematica. Aceste declaratii au creat senzatie in rubricile de stiri din Science, Nature sau New York Times, insa multi oameni de stiinta sunt circumspecti ca o sa se intample asta in conditiile in care tara este implicata in razboaie cheltuitoare. Poate totusi va mai creste nivelul educatiei. Intr-o discutie cu Dr. Besharse si o indianca postdoctorand la el in laborator, Dr. Besharse era de parere ca din cauza nivelului scazut al educatiei din scoli America a ajuns sa se bazeze in stiinta pe straini. Zicea ca atunci cand au un post de oferit in facultate ei de obicei se uita dupa asiatici si est europeni. Eu si indianca credeam ca un factor important il constituie faptul ca educatia la nivel de colegiu nu este gratuita ca in tarile noastre de origine, el se apara zicand ca nu e gratuita dar nici scumpa nu este comparativ cu salariile lor. Eu as adauga ca o alta problema a educatiei in America este religia dusa la extrem, dar despre asta intr-un episod viitor.
Pe de alta parte referitor la Anglia se pare ca si acolo educatia are perspective bune. Ascult in ultimul timp podacast-ul (format mp3) unei emisiuni de popularizarea a stiintei de la un studio regional al BBC. Linkul il gasiti aici: Naked Scientist. Ca exemplu mi-au placut doua emisiuni legate de ADN, in care au organizat concursuri intre scolile din regiune pe timpul emisiuni. Concursurile se desfasurau in paralel in fiecare scoala in parte, postul avand reprezentati la fata locului. Intr-una din emisiuni ideea era ca au gasit in vestiar la statia lor de radio o pereche de sosete urat mirositoare din care se extrasese ADN-ul. Elevii aveau ADN-ul tuturor suspectilor si ADN-ul din sosete si trebuia sa stabileasca cine este vinovatul. Pentru asta trebuiau sa taie cu enzime de restrictie specifice ADNurile si sa le ruleze pe gel, vazand care benzi se potrivesc. Deci nu era cine stie ce filosofie, dar le deschidea apetitul pentru stiinta. As vrea sa am si eu un copil care sa vina de la scoala si sa imi zica ca azi s-a jucat cu ADN-ul in laborator.

High fructose corn syrup si Sprite

High fructose corn syrup este un indulcitor care a inlocuit aproape peste tot zaharul in Statele Unite. Astfel am placerea sau mai degraba neplacerea sa ma delectez cu acest produs in dulciuri variate de la ciocolata la gemuri, in laptele cu cacao (pe care mi l-am cumparat in premiera saptamana asta), in sucuri de tot felul, in ketchup-ul Heinz si pana si in painea cu care ma hranesc zilnic. Se pare ca aceasta inlocuire s-a facut din cauza pretului ridicat la zahar care exista in SUA. Eu am oarecare indoieli ca ar fi asa de ridicat, cand il cumpar de la supermaket nu mi se pare prea scump. Mai degraba este cred dorinta firmelor producatoare de dulciuri si alte produse sa isi creasca profiturile. Eu in general nu prea fac mofturi la diferite produse modificate genetic dar in privinta acestui sirop din porumb (care bineinteles e modificate genetic) am oarecare rezerve.
Cand m-am intors din Romania mi-a ramas o sticla de Sprite romanesc din ce am avut pe drum sa beau. Am comparat Sprite-ul romanesc cu cel american degustandu-le alternativ. Concluzia a fost clar in favoarea produsului romanesc care continea zahar. Eu care sunt un fan Sprite dintre bauturile carbogazoase sunt complet dezamagit de America. Ce mi se pare uluitor este ca la doi pasi in Canada se foloseste zahar. Se pare ca mai sunt si alti consumatori americani nefericiti ca si mine:
http://www.accidentalhedonist.com/index.php/2006/01/11/why_coke_uses_high_fructose_corn_syrup
Citind linkul de mai sus, m-am distrat sa aflu ca exista loturi limitate de Coca Cola care contine zahar si are ca semn distinctiv capacul galben. Cica sunt unii disperati care alearga sa gaseasca asemenea loturi si isi fac stocuri. De Sprite cu zahar nu am auzit iar de Coca Cola m-am lasat. Pentru mine ar mai fi solutia Diet Sprite Zero, dar si acest produs este extrem de dubios. Pe eticheta scrie mare 0 carbs 0 caffeine 0 sugar. Dupa vreo 5 minute de cautari de abia am gasit intr-un colt compozitia. La astia mai mult conteaza ce nu contine produsul, destul de interesant unde poate ajunge o societate de consum.